Tardiv.

Tine. E inima mea. Poti sa o beai. Eu am baut destul venin din tine. Cind am dezgropat inima pentru tine, ai spus ca va ramine curata, dar ai umpluto cu venin. Nu vreau asa inima. Tine-o. Daca ramine la mine, sarmana de ea, o voi strica.

Astept sunetul tau ca un colac de salvare in timp de inec. Iti caut verdele din ochi in fiecare muritor. Caut mirosul in cele mai negre colturi ale realitatii. Caut umarul care imi tinea echilibrul. Greseala.

Daca trebuia, muream de 2 ori, 3, 4, 100 si dupa poate inviam. Dar numai nu tu, nununununu, de ce tu? Cel mai valoros. Irepetabil. DAR plecat. Si nu al meu.

“Drink my heart.
It always possessed you”

Un lup si gata.

Pe strada ei se prognozeaza doar revarsari de oceane si ingheturi. In plina primavara. Mai tii minte cind ai luat soarele si i l-ai pus in suflet? Ea tot.

A inceput dimineata cu uciderea florilor care le-ai inflorit. O sufocau. Le-a ucis, a ucis o intreaga gradina si, din greseala, cutitul a trecut si prin ea.

Ai pregatit-o pentru zbor, si inainte de decolare ai aruncat-o in gol, fara aripi.

Tu ii curgeai prin vene, respiratia ta ii pompa sufletul, ochii tai o tineau adevarata. 

O dori pina la singe si os. Spatele tau ii roade ochii topiti in ai tai. Glasul tau ii zgirie melcul urechii. Tu, o dori.

Soarele din suflet odata cu primavara a inceput sa arda. Atunci a ars si ea.

“Soarta lor era legata de legile nesupuse realitatii.”
​
​
​

Sa mi te ia.

O sa te pierd. Simt deja cum iti respir in ceafa. Dar inca te tin de mina. Oh, cit as vrea sa stric calea trenului, sa rup aripa avionului si sa scot ochii masinii ce vin sa mi te ia. Sa stii ca pot s-o fac. Doar daca ar fi vorba de transport, si nu de realitate. Ea, canalia, din start imi batea cuie in talpa. Si vroia sa mi te ia. Si uite ca veni-ta timpul sa le bata si in inima. Uof saraca. In cite valuri de fericire s-a aruncat sa se scalde, uitind ca nu stie sa inoate.
Ia-ma cu tine. Ia-ma cu tine oriunde. Te implor. Du-ma dragule pe valuri, in departari. Cit mai departe de oceanul care si-a dechis portile. Si ma inghite, incetisor, incet cu totul.

​

Apogeu si dragoste.

As sta cu tine doua vieti. In una sa te iubesc si sa mor de atita dragoste. In alta sa ma iubesti si sa ma topesc in caldura sufletului tau. Cuprindema, sa ma simt protejata. Stringema la piept, sa uit de crudul inconjurator.

Pentru tine vreau sa imbrac rochii. Esti oceanul in care as vrea sa ma innec. Esti veninul cu care vreau sa ma otravesc. Esti iadul in care as arde doua vesnicii. 

Am gasit fericirea. Ea este alaturi de tine. Zimbetul tau topeste cei mai adinci ghetari ai oceanului meu. Cu tine viata mea renaste. Si sufletul. Tot.

Tu esti minunat. Esti visul oricareia. Si sper sa mai am ocazia sa te ating. Nustiu ce cosmar ma asteapta dupa, dar acum e apogeu.

Odata cu tine se va duce si primavara. Si voi ramine inglodata in realitate. Iar.

​

Destin prost.

Ma uit la tine si mor. Te miros. Te fumez abundent de fiecare data cind trec pe linga tine. Devii, incetisor, parfumul preferat ce imi bucura nasul. Nu trece o zi sa nu imi apari in gind. 
Doar din cauza ta incep sa iubesc zilele de luni. Si simt ca o sa imi fie dor. Ah, cit de dor. Nu imi controlez corpul cind esti alaturi. Provoci reactii chimice usturatoare. Dar placute. 
Trezesti in mine dorinta de a fi femeie. Firava, gingasa, pe care sa o poti proteja. Si imi vine sa ma arunc in bratele tale si sa ramin acolo. Pe veci. Pui pe jar fiecare fir de par al meu, si ma dobori, ridicinduma sus, sus. Ucizi in mine orice gind rau, si ma faci nebuna. Nebuna dupa tine. 

Dar nebunia ma doboara, pentru ca e gresit. Si pentru ca marile iubiri ramin imposibile.

Asa vom ramine si noi. Imposibili.
​​

Acum si tu.

Mam ranit de tine din greseala. Mm, ce cutit dulce esti. Vreau sa stii ca tu ai inceput sa dori, si nu pot sa cred ca ma aleg cu lipsa ta. Prezenta ta e transparenta. Tu nu esti cu mine, esti acolo. Acolo, intrun fel a devenit mai important decit aici. Acolo, probabil, a si fost mai important decit aici.

Ai venit, si ca o furtuna ai sters tot de ce nu credeam ca o sa imi fac griji vreodata. Dar acum imi fac. Acum ma tem, mie frica sa ramin fara. Fara tot. Si frica inghite cite o bucatica din mine.

Si noi ne plimbam prin minciuna asta, ametite de visul posibilelor impliniri. Strasnic ar fi sa ramin mai goala ca atunci. Strasnic. Dar circumstantele imi soptesc ca asa va fi. Si ca asta se va implini curind. Curind de tot. Si probabil atunci nelistea mea va adormi.
​

dece?

Cite lingurite iti mai pui in ceai?
Dar cite episoade ai reusit azi sa privesti?
Si de ce naiba continui sa fii asa frumos?

Nu team simtit de prea multa vreme, ca sa pot sa nu te caut prin multime. Salut fierbinte umerii pe care nui mai pot stringe la piept.
Dulceata, cine iti mai atinge parul si spatele? Dar miinile? Cu ce om imparti fraze in fiecare seara?
Mii dor de acele zile cind te consumam cu totul, si totul nu imi era de ajuns. Mii dor de tine consuminduma.Mii dor de filmul acela, groaznic cunoscut noua, si situatie groaznic neclara pentru ei. Cind totul este facut pentru noi, ei fiind un simplu fundal. Pentru noi nu apune soarele, pentru noi rasare luna.
Nu pot sa fug de tine, tu esti butonul, care apasindul, sterge tot si imi aduce euforie.
Esti usa la care ma duc de fiecare data cind cad, si totusi nu o pot deschide. Nu imi permit. Pentru ca tu ai o viata inainte, eu doar jumatate. Si nu vreau sa risc cu posibil viitoarele tale fericiri.
Cite secole o sa mai stau cu capul si casa plina de tine? Pentru ca in inchisoarea bratelor tale as putea ramine o eternitate. Doar ca tu asta nu vei intelege. Si ei tot.

Cum ar fi sa mai mergem macar o singura data in rai? Ca si atunci, cu masina. Sa mai fim un intreg nedespartit. Dar separat de realitate si cicaturi cotidiene. Hai pur si simplu sa ma fim, si sa stim ca cit suntem, probleme nu exista, si ca ele sunt nimic.

Eu o sa te astept acolo unde sanse nu mai sunt. Dar tu sa vii. Sa vii.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

 

Un dor.

Dintr-o data mi s-a facut dor de tine. Aşa, brusc. Un dor straşnic, ca acela cand ai fost plecat acolo, mai ştii,da?
Cand noi am ales corabii diferite, ştiam ca a ta se va scufunda candva, şi ca o sa imi ceri ajutor, şi eram sigura c-o sa vreau sa te ajut. Dar nu ştiusem ca o s-o faci cand o sa am corabie noua. Şmecher pas. Huiovii pas.
În fata ta deveneam actorul ce şi-a uitat textul. Tu erai fiinta ce ma ungea cu ulei intr-o zi ruginita. Tu m-ai învatat sa zbor chiar daca nu aveam aripi. Tu ai fost acel cu care am baut vin, cu gheata. Tu mi-ai aratat cum e sa cucereşti printr-un simplu zambet sau îmbratişare. Şi tot tu m-ai facut sa te iubesc.Tu mi-ai aratat cum se iubeşte, şi ai plecat. Dupa care m-am şi scufundat, mi-am pierdut şi ‘aripile’ şi am lasat actoria. Dar nu te-am uitat pe tine. Huiovii pas.

Din cea mai curata satisfactie a mea, ai devenit cea mai dureroasa. Vroiam tare sa fug, dar ma tineam ca o stinca,probabil, lovita de tsunami.

Cat era de greu sa fiu acolo unde nu mai eram, sau unde nu trebuia sa fiu, dar eram. Ştii cum e sa priveşti cerul, atunci cand tu nu mai eşti? Nu-ti spun.

 Tu ai sorbit totul din mine şi m-ai lasat cu nimic, la propriu.

Dar, în aceste dimineti, a cui dragoste sorbi?
​

​

awesome.

Toarnami citeva cuvinte frumoase in cafea, ca sa stiu ca e dimineata.

Credeam ca team pierdut in noaptea aia. Din fericire ai ramas. Si miai fericit si implinit fiecare clipa de atunci. Iti multumesc. Tu imi aduci soarele dimineata si cu tine rasare luna.

Ploua acolo unde visam la tine. Si tu ai spus ca ai uitat umbrela. Si e o noua zi in care incerc sa inot.

Toate peisajele,familiare atunci, sunt atit de straine. Si tu, atit de nou.

Stii, lipsa somnului nui o catastrofa, catastrofa e atunci cind te trezesti dimineata, dar nustii pentru ce.

– Карась, деревце умирает, спаси её!

Future

Emptiness. Blackness.
Don’t worry, you will die soon.
And death is like taking off a tight shoe.